1. Completează tratamentele medicale clasice (medicație, intervenții chirurgicale, sisteme ajutătoare etc.), care vizează vindecarea propriu-zisă a unei leziuni sau „repararea” fizică a zonei afectate. Perioada de convalescență nu va mai fi una pasivă, ci îi va da posibilitatea pacientului de a se implica direct în propria recuperare.
2. Are aplicații în numeroase domenii medicale, cum ar fi ortopedie-traumatologie, neurologie, stări pre-operatorii și post-operatorii, medicină sportivă, pediatrie, geriatrie, chirurgie plastică și reparatorie etc.
3. Presupune o abordare multidisciplinară, fiind realizată de o echipă de specialiști, cum ar fi: medicul de recuperare, kinetoterapeutul, tehnicianul ortezist, psihologul etc.
4. Indiferent de vârstă, orice persoană poate beneficia de pe urma recuperării medicale, aceasta fiind eficientă în cazul unor leziuni diverse, fie ele severe sau minore. Frecvent, recuperarea medicală tratează afecțiuni ale aparatului locomotor, cum ar fi: entorse, luxații, fracturi, leziuni la ligamente, tendoane sau mușchi, intervenții chirurgicale, artrită, proteze etc.
5. Un program de recuperare are mai multe componente: kinetoterapie, ședințe de fizioterapie, o anumită dietă, schimbări în stilul de viață, intervenția psihologului etc.
6. Uneori, programul de recuperare începe chiar înaintea unei operații, pentru pregătirea pacientului, și se poate prelungi până la vindecarea definitivă sau pe o perioadă mai lungă de timp. Monitorizarea progreselor pe parcursul programului este esențială.

Dacă recuperarea are în vedere redarea stării de sănătate în urma unei afecțiuni sau operații, refacerea se referă de obicei la intervenția în lipsa unei boli, pentru a accelera revenirea organismului după un efort intens, în special în cazul sportivilor.

Ședințele de refacere se efectuează după un antrenament mai solicitant sau o competiție pentru a diminua febra musculară, a preveni accidentările și a asigura repararea musculaturii.