Spondilita anchilozantă este o afecțiune reumatică în care articulațiile, mai ales cele ale bazinului, spatelui, șoldurilor și genunchilor, se inflamează. Acest lucru provoacă durere, înțepenire și posibil chiar deformarea coloanei vertebrale. Numele latinesc al bolii este Spondylitis Ankylopoetica. Asta înseamnă, literal: un proces de inflamare a articulațiilor vertebrelor care are ca urmare înțepenirea.

     Evoluția spondilitei

     În mod normal există un spațiu între sacru și osul iliac, iar articulația sacro-iliacă este acoperită de cartilagiu. În cazul spondilitei anchilozante, inflamația atinge marginile articulației din care cauză cartilagiul, și mai târziu, osul se deteriorează. Corpul reacționează prin înlocuirea totală a cartilagiul deteriorat prin os. În final articulația este în întregime osificată. Între vertebrele spatelui are loc un proces similar de osificare. Spinarea și pelvisul/ bazinul pot înțepeni total iar în final coloana va arăta pe radiografie ca o tulpină de bambus.

    Cum se manifestă spondilita?  

    Durere și înțepeneală

    Oricine are această boală se plânge la început de durere și de înțepeneală, mai ales a spatelui, mai ales dimineața sau dacă a stat mai mult timp în aceeași poziție. Dacă se face mișcare durerile scad, dar pe parcursul zilei pot reveni, din cauza efortului. Este posibil să vă simțiți obosit, să vă treziți noaptea din cauza durerilor. Este de asemenea posibil să nu vă puteți întoarce în pat din cauza durerilor.

     Inflamarea poate apărea și la încheieturile umerilor, șoldurilor sau genunchilor și poate cauza și acolo dureri. Uneori trece, dar sunt și cazuri când inflamarea rămâne și duce la leziuni. Câteodată avem de-a face cu inflamarea unui tendon, mai ales a tendonului lui Ahile.

    Oboseala

     Oboseala este o altă problemă cu care se confruntă persoanele care suferp de spondilită anchilozantă. Este un simptom predominant al bolii și se manifestă prin lipsa de energie.

    Suferințe oculare

     Douăzeci până la treizeci la sută din persoanele care au spondilită anchilozantă au probleme cu ochii. Aceștia sunt roșii și dureroși, lăcrimează mereu și au sensibilitate mare la lumină. Uneori aveți sentimentul că aveți nisip în ochi. Vedeți încețoșat. Este foarte important să mergeți la un oftalmolog, eventual cu trimitere de la medicul de familie.

     Tratamentul în spondilita anchilozantă

     Spondiilta anchilozantă nu se poate vindeca, dar evoluția sa poate fi oprită, cu un tratament adecvat. Cu tratamentul potrivit putem face o seamă de lucruri astfel încât să funcționați în continuare pe cât de bine posibil.

     De exemplu se poate opri procesul de inflamare cu medicatie, se poate combate durerea și înțepeneala, se poate stimula capacitatea de mișcare și se pot păstra forma și funcția coloanei vertebrale. Pe lângă medicamente (analgezice, antiinflamatorii) exercițiul fizic este cel mai recomandat, în fiecare zi.

Baia de lumină generală:

     Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din spectrul electromagnetic. Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul din baia de lumina se incalzeste la 60-800 C.

     Tratamentul prin electroterapie:

     Folosește curentul electric sub diferite aspecte în scop terapeutic. Este o metodă pasivă, în general ușor de suportat; în cazul spondilitei anchilozante, electroterapia poate fi inclusă între alte tratamente în cadrul unei cure balneare.

     Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de electroterapie. Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare sunt pe primul plan, crescând debitul cutanat circulant, cu 500%, iar pe cel muscular cu 300%

     Curenții diadinamici sunt utilizați în spondilita anchilozantă cu scop diotropic (resorbtiv) (de exemplu P S cu inversarea polilor la 1- 2 minute) și inhibitor (antialgic) Curenții diadinamici sunt curenți sinusoidali, redresați, au trei efecte principale:

– de stimulare a motricității, sensibilității și troficității;

– efect de inhibiție prin blocaj catodic al durerii, al tonusului muscular crescut în stările spastice;

– efect de obișnuință, ceea ce însemnă defapt inhibiția, anularea primelor două efecte.

     Tratamentul prin masaj:

     Sunt diferite forme: (manual, uscat sau umed) face parte din ”triada” caldura- miscare- masaj sau masaj- miscare- caldura, in afectiunele aparatului locomotor.

Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop fiziologic sau curativo profilactic.

     Masajul are efecte locale și generale:

1. manifestarea unei acțiuni sedative, asupra durerilor nevralgice, musculare sau a celor articulare.

2. acțiune locală de îmbunătățire a circulației locale, care se manifestă prin încălzirea și înroșirea tegumentului asupra cărora se exercitămasajul.

3. înlăturarea lichidelor interstițiale de stază, cu accelerarea proceselor de resorbție în regiunea masată.

Efectele generale sunt:

1. stimularea funcțiilor aparatului circulator și respirator;

2. creșterea metabolismului;

3. efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătățirea somnului, îndepărtarea durerii musculare, etc.